vineri, 20 februarie 2015

București FM recomandă romanul Am murit, din fericire: Întoarcerea

Bucureşti FM îţi recomandă cartea de weekend: „Am murit din fericire. Întoarcerea”

Publicat in: 07 Feb 2015

etichete: Am murit din fericire, cartea de weekend, Cristina Toma, recomandare carte, suflet, Theo Anghel

„Îmi plăcea să ﬁu fată și aș ﬁ fost în continuare dacă nu aș ﬁ murit. Acum sunt un recuperator.Unul dintre cei mulți. Mă rog, prin cercurile înalte – la propriu – prin care mă învârt, ni se spune recuperatorum, dar nu m-am prăpădit niciodată după latină.
Vă întrebați cum de sunt moartă și totuși vă povestesc despre mine? Dacă tot ne-am așezat comozi, s-o iau cu începutul. Nu recuperez datorii, ci suﬂete. N-am recuperat niciunul până acum și asta pune în pericol propria mea recuperare. Mi s-au dat ca ajutoare doi salvatorem Ama și Abel. Ama vine din partea Raiului, iar Abel din a Iadului. Până acum nu m-au ajutat cu nimic, afurisiții ăștia se cunosc încă de pe când erau în viață și se pare că au multe de împărțit. După câtă pasiune pun în înfruntările lor, bănuiesc că au fost amanți. Dar să nu trag concluzii pripite.”
Asta veţi afla din primele pagini ale romanului „Am murit din fericire. Întoarcerea” scris de Theo Anghel şi apărut la editura Herg Benet.
Viata de după moarte şi ceea ce se întâmplă în lumea de dincolo au fascinat minţile oamenilor încă din antichitate iar astfel de poveşti au indus întotdeauna un soi de curiozitate amestecată cu teamă. Însă curiozitatea şi imaginaţia autorilor, fie ei simpli povestitori sau scriitori consacraţi, a fost întotdeauna mai mare decat teama, iar asta a dat naştere unor poveşti captivante.
Eroina lui Theo Anghel este Oriana, o fată care moare într-un accident chiar în ziua nunţii ei. Pentru oricine asta ar părea sfârşitul dar nu şi pentru ea. Se întoarce ca recuperator de suflete, însă nu la vechea viață şi familie, pentru care trebuie să rămână moartă, ci la una cu totul nouă. Răsfățul şi confortul, considerate garantate mai înainte, se duc acum pe Apa Sâmbetei. Va trebui să lupte pentru a-i salva pe ceilalți, dar şi pe sine. Apar noi prieteni, noi dușmani şi… prima iubire?
Ei bine, asta ramâna să aflaţi singuri atunci când veţi citi cartea! Eu vă mai spun doar atât: nu veţi lăsa cartea din mână până când nu veţi întoarce şi ultima pagina!
Text: Cristina Toma

luni, 2 februarie 2015

Catia Maxim - impresii despre volumul Întoarcerea, primul din seria Am murit, din fericire, de Theo Anghel

Theo Anghel - ”Am murit din fericire”

Despre subiecte grave precum viața, moartea sau dragostea numai de bine. Abordate de cititori și scriitori, în tonuri grave și pigmentate cu nuanțe diverse, mai mult sau mai puțin atavice, temele amintite sunt transpuse, cu o savuroasă lăcomie, din cotidian în ficțiunea literaturii. Nu numai în dimensiunea primitoare a poeziei din toate timpurile, ci și în proza de largă respirație, denumită roman. Dacă în poezie, temele respective își pot disimula, uneori genial, neputința lăuntrică, în proză și, mai ales, în roman, - grație desfășurării ample, acțiunii pe mai multe planuri, personajelor distinct individualizate, cu destinul marcat de caracter, dar și de întâmplări- asemenea subiecte au marea șansă de
a-și etala, perfect, siluetele morgane. Toate astea și încă altele le regăsim și în romanul lui Theo Anghel, al cărui titlu “Am murit din fericire” incită curiozitatea cititorului. Căci nu-ți vine să nu te întrebi dacă autoarea nu îți întinde încă din faza de titlu o capcană și nu te îndeamnă, cu vicleană abilitate, la o inversare de cuvinte- Din fericire, am murit - oferindu-ți totuși o prețioasă cheie de lectură. Un roman despre un accident sau un incident, populat de o sumdenie de personaje fictive, detaliate până la ultima fibră de imaginație. Cu gravitate și rigoare. Uneori, cu precizia sintetică a unei telegrame, alteori în ample desfășurări capabile să confere culoare. O lume, numită Chaos, nu poate fi decât bântuită. De Bine și Rău. De Alb și Negru. Contrarii sfârtecate de dorința atracției. Grație unor îngeri: Ama “o brunetă micuță, reprezenta Raiul” și Abel „blond și luminos ca un soare, Iadul”. Acestei lumi i se oferă, întotdeauna, șansa întâmplărilor neîntâmplătoare. Altminteri, după apariție, o lume cam decăzută. Când nu se mai poate însă, intervin recuperatori precum Oriana, un suflet căruia i se oferă, după moarte, șansa altei vieți bogate în sensuri. Un univers dinamic, supervizat de bunul sau cinicul Dumnezeu, ajutat de doi administratori întru bine (Amadeus) și întru rău (Malorum), care au sarcina de a oferi fiecărui recuperator câte doi sfătuitori(salvatorem): unul reprezentând Lumina, celălalt Întunericul.

Romanul“Am murit din fericire” desfășoară panoplia unor subiecte grave într-un registru accesibil, presărat cu umor și zâmbete, cu dialoguri vii, antrenante. Când ironică, când autoironică, Theo Anghel oferă cititorului cătrănit de cotidian un zâmbet cât toate zilele și-l convinge că hazul de necaz rămâne leacul cel mai bine tolerat. Fără reacții adverse. Cu semnificații paralele, romanul “Am murit din fericire” nu va duce lipsă de cititori. Sper!

Catia Maxim

duminică, 1 februarie 2015

Note semnate de Gabriel Gherbăluță, asupra romanului Am murit, din fericire: Întoarcerea

Note asupra romanului Am murit, din fericire-Întorcerea
de Gabriel Gherbăluță
Am murit, din fericire - Întoarcerea, Cartea întâi

Avertisment!
Nu sunt fan declarat al prozei feminine. Pânǎ anul acesta singura prozatoare care conta și era prezentǎ într-un top al preferintelor mele românești era Hortensia Papadat Bengescu.
Totul pânǎ anul acesta când opțiunile mele au suferit o transformare neașteptatǎ; lectura a douǎ romane contemporane românești scrisǎ de douǎ debutante a produs declicul.
Romanul lui Theo Anghel-Am murit, din fericire, apǎrut în 2014 la editura HERG BENET,este unul dintre cele douǎ romane pomenite mai sus.
Motivarea alegerii;
Voi fi scurt aici… îmi place!
Argumentatio;
Deși apǎrut într-o colecție numitǎ “teen fiction”, cartea nu este un SF, decât în mǎsura în care acceptǎm convenția propusǎ de autoare. Oriana un recuperator de suflete întors între noi dupǎ moarte. Tema îngerului trimis printre oameni nu e nouǎ si autoarea are înțelepciunea și maturitatea sǎ nu marșeze pe ea ci sǎ o foloseascǎ doar ca pe un simplu pretext în analiza chirurgicala aproape, a unei societǎți bolnave.
“AM MURIT, DIN FERICIRE”al lui THEO ANGHEL, nu este un fantasy! Este un roman realist autentic, scris cu o mânǎ sigurǎ pe tehnicile epicului modern. Nimic nu trǎdeazǎ debutantul din THEO ANGHEL. Mânuirea sigurǎ a verbului, limbajul veridic non-convențional, tehnicile narative moderniste, trimit cu gândul la un autor experimentat, cu un numǎr de cǎrți în spate. Surpriza este maximǎ când afli cǎ romanul cu pricina este cel de debut!
Oriana e un personaj de roman realist. Un personaj tipic, insumând calitǎțile si defectele unei generații; cea din zilele noastre. Nu cǎutați în ea trǎsǎturile maicii Tereza sau ale altui sfânt reîntors pe asfaltul contemporan cǎ veți eșua ! Personajul suferǎ de fapt de trezirea la viață abia dupǎ moarte. Din rolul de salvator, recuperator, un fel de Robin Hood al timpurilor moderne, se alege praful! Dar tocmai aceasta demitizare a lui Good Angel si a ajutoarelui lui Alma si Abel dau savoare romanului; savoare si veridicitate în același timp.
Tot între plusuri putem trece pendularea între viața dinainte-flashuri remarcabile prin concizie și ironie- și viața de recuperator; de fapt, adevǎrata viață a Orianei
Theo Anghel e un bun pictor, un excelent observator al exteriorului, al lumii reale. Nu face analize socio-economice sofisticate; descrie însǎ cu acuratețe ceea ce vede. și vede al naibii de clar!
Nu putem trece cu vederea totuși un minus; conventionalitatea celor douǎ ajutoar e ale sale;Alma și Abel. Înțelegem nevoia de antiteza dintre bine și rǎu dar în viață între alb și negru existǎ cenușiul. Personajele astea douǎ ar fi mai puțin anoste dacǎ ar fi mai cenușii.
Închei prin a remarca ceva ce m-a frapat de la prima actiune a Orianei. Theo Anghel ne propune un tip nou de personaj în romanul românesc;eroina ninja! și asta e de fapt noutatea absolutǎ a romanului
Concluzii; concluziile le veți trage voi dupǎ lectura romanului. Eu am încercat doar în notele astea sǎ vǎ explic de ce încep sǎ devin fan al romancierilor femei.

Gabriel Gherbăluță

Spread_Coperta_Am-murit,-din-fericire--Intoarcerea

Theo Anghel