Note semnate de Gabriel Gherbăluță, asupra romanului Am murit, din fericire: Întoarcerea

Note asupra romanului Am murit, din fericire-Întorcerea
de Gabriel Gherbăluță
Am murit, din fericire - Întoarcerea, Cartea întâi

Avertisment!
Nu sunt fan declarat al prozei feminine. Pânǎ anul acesta singura prozatoare care conta și era prezentǎ într-un top al preferintelor mele românești era Hortensia Papadat Bengescu.
Totul pânǎ anul acesta când opțiunile mele au suferit o transformare neașteptatǎ; lectura a douǎ romane contemporane românești scrisǎ de douǎ debutante a produs declicul.
Romanul lui Theo Anghel-Am murit, din fericire, apǎrut în 2014 la editura HERG BENET,este unul dintre cele douǎ romane pomenite mai sus.
Motivarea alegerii;
Voi fi scurt aici… îmi place!
Argumentatio;
Deși apǎrut într-o colecție numitǎ “teen fiction”, cartea nu este un SF, decât în mǎsura în care acceptǎm convenția propusǎ de autoare. Oriana un recuperator de suflete întors între noi dupǎ moarte. Tema îngerului trimis printre oameni nu e nouǎ si autoarea are înțelepciunea și maturitatea sǎ nu marșeze pe ea ci sǎ o foloseascǎ doar ca pe un simplu pretext în analiza chirurgicala aproape, a unei societǎți bolnave.
“AM MURIT, DIN FERICIRE”al lui THEO ANGHEL, nu este un fantasy! Este un roman realist autentic, scris cu o mânǎ sigurǎ pe tehnicile epicului modern. Nimic nu trǎdeazǎ debutantul din THEO ANGHEL. Mânuirea sigurǎ a verbului, limbajul veridic non-convențional, tehnicile narative moderniste, trimit cu gândul la un autor experimentat, cu un numǎr de cǎrți în spate. Surpriza este maximǎ când afli cǎ romanul cu pricina este cel de debut!
Oriana e un personaj de roman realist. Un personaj tipic, insumând calitǎțile si defectele unei generații; cea din zilele noastre. Nu cǎutați în ea trǎsǎturile maicii Tereza sau ale altui sfânt reîntors pe asfaltul contemporan cǎ veți eșua ! Personajul suferǎ de fapt de trezirea la viață abia dupǎ moarte. Din rolul de salvator, recuperator, un fel de Robin Hood al timpurilor moderne, se alege praful! Dar tocmai aceasta demitizare a lui Good Angel si a ajutoarelui lui Alma si Abel dau savoare romanului; savoare si veridicitate în același timp.
Tot între plusuri putem trece pendularea între viața dinainte-flashuri remarcabile prin concizie și ironie- și viața de recuperator; de fapt, adevǎrata viață a Orianei
Theo Anghel e un bun pictor, un excelent observator al exteriorului, al lumii reale. Nu face analize socio-economice sofisticate; descrie însǎ cu acuratețe ceea ce vede. și vede al naibii de clar!
Nu putem trece cu vederea totuși un minus; conventionalitatea celor douǎ ajutoar e ale sale;Alma și Abel. Înțelegem nevoia de antiteza dintre bine și rǎu dar în viață între alb și negru existǎ cenușiul. Personajele astea douǎ ar fi mai puțin anoste dacǎ ar fi mai cenușii.
Închei prin a remarca ceva ce m-a frapat de la prima actiune a Orianei. Theo Anghel ne propune un tip nou de personaj în romanul românesc;eroina ninja! și asta e de fapt noutatea absolutǎ a romanului
Concluzii; concluziile le veți trage voi dupǎ lectura romanului. Eu am încercat doar în notele astea sǎ vǎ explic de ce încep sǎ devin fan al romancierilor femei.

Gabriel Gherbăluță